Dragă Idris Ioan,
Acum un an, la început de primăvară, într-o sală de travaliu din Bucureşti se făcea ora 12 fix. Durerea încetase şi atunci am auzit un ţipăt ascuţit care mi-a inundat trupul de fericire pură. Era vocea ta.
Acum un an am aflat pentru prima oară că atunci când o mamă nu mai poate, mai poate puţin. Căci m-a durut, dar a trecut şi am uitat, pentru că iubirea are acest dar.
Acum un an, la fix ora 12, s-a născut un băieţel de fix 3 kilograme. În momentul în care te-au pus la pieptul meu, am plâns şi te-am strâns atât de tare încât moaşa şi asistenta se rugau de mine să te las ca să te poată curăţa. Am ştiut atunci că nu îţi voi mai da drumul niciodată de la pieptul meu.
Acum un an, te-ai născut tu. Acum un an, m-am născut şi eu ca mamă.
Dragă Idris Ioan,
Ai venit într-o lume măcinată de pandemie, iar acum împlineşti un an într-o lume măcinată de război. M-am tot gândit zilele acestea dacă am fost egoistă să te aduc într-o aşa lume, dar nu aveam de unde să ştiu cum vor evolua lucrurile. Plâng de fericire când te strâng în braţe şi îmi plânge sufletul pentru toţi copiii rupţi de casele lor, de părinţii lor sau chiar ucişi.
Cu toate astea, eu una cred că tu ai ales să vii la noi, tu eşti cel care ne-a ales ca părinţi şi ai ales acest moment să vii, iar pentru asta îţi mulţumim infinit. Ai venit cu misiunea ta şi sper să faci din această lume măcinată una mai bună, să laşi în urma ta iubire, respect, altruism, veselie şi mult bine. Îmi doresc să te învăţ să fii un om iubitor şi tolerant, să te învăţ empatia şi dragostea pentru familie şi apropiaţi, să te învăţ respectul pentru cei din jur, animale şi natură, să te învăţ să ierţi, deşi eu nu mă pricep prea bine să o fac, să te ajut să fii ce îţi doreşti, să îţi dau aripi şi să îţi fiu stâlp, să laşi în urma ta bunătate şi înţelepciune, să fii tot ce nu am putut fi eu şi tatăl tău la capitolul omenie.
Dragă Idris Ioan,
Azi ţi-am spus că te iubesc? Te iubesc! Aşa te alint în fiecare zi de un an de zile. În fiecare zi. Şi tu râzi şi râzi şi te arunci în braţele mele când îţi spun aceste cuvinte. De la două luni şi jumătate ai început să fii cel mai activ bebeluş de m-ai şi speriat. La 5 luni deja stăteai în fund. La 6 luni te-ai ridicat în picioare şi îi făceai cu mâna Zarei. La 7 luni ai spus primul mama. Tot la 7 luni ţi-au ieşit primii dinţi. La 9 luni ai pornit de-a buşilea. La 10 luni ai făcut primii paşi singur. Tot la 10 luni ai spus mai clar tata. La 11 luni deja mergeam la plimbare prin parc şi mergeai şi te jucai singur. Poate crezi că am o agendă unde am notat toate aceste lucruri. Nu. Tot spun că o să o fac, să nu cumva să uit, dar uite că ştiu exact datele, ştiu totul despre tine.
Dragă Idris Ioan,
Ne dorim să fii sănătos, să fii bun, să fii liber, să fii curios, să fii deschis, să râzi în fiecare zi, să fii fericit! La mulţi ani!
Te iubim infinit, mami şi tati