Setarea aşteptărilor după naştere

Cred că, într-o anumită măsură, depresia postnatală variază în intensitate şi în funcţie de aşteptările cu care intrăm în această lume nouă a maternităţii. Sunt femei care intră total în rolul de mamă şi care cu greu mai pot fi femei, soţii. Sunt femei care vor să arate că nu e aşa greu şi că totul e magic. Sunt femei care vor să arate că totul e foarte greu şi numai greu. Sunt femei care vor să arate că viaţa lor nu s-a schimbat cu mare lucru. Doar că nou-născuţii nu prea fac ce vrem noi, când vrem noi, cum vrem noi şi au propriul ritm de adaptare şi creştere.

Pe mine una m-a lovit trenul realităţii la capitolul alăptare despre care aveam o imagine, aşa, idilică. În rest, m-am setat să fac să îi fie lui bine şi… cam atât. Am încercat să mă adaptez după felul lui de a fi şi să nu-l fac să fie cum mi-aş dori eu. Prin urmare, nu l-am târât prin restaurante sau pe la terase, ca să arăt lumii că viaţa mea e la fel ca înainte. Nu l-am dus la şedinţe foto, deşi mi-aş fi dorit acest lucru şi o vom face când va fi mai mare. Nu am plecat la drum lung, având în vedere că nu i-a plăcut prea mult în scoică la primele interacţiuni. Şi tot aşa.

Am stat mai mult pe acasă şi prin jurul casei. Da, e greu. E uşor deprimant, dar ştiu că e doar o perioadă şi că vor veni şi zilele de vacanţe, drumuri lungi şi restaurante. Acum nu zic că cei care sunt mai activi din primele zile ale copilului greşesc cu ceva şi nici nu acuz. Unii chiar au noroc de copii liniştiţi, însă legenda spune că majoritatea bebeluşilor plâng… pentru că aşa ştiu ei să comunice. Şi plâng mai ales dacă îi scoţi din zona lor de confort şi îi duci în medii unde pot fi suprastimulaţi. Şi legenda mai spune că ce vedem pe Facebook sau Instagram nu e real.

Al meu copil n-a plâns niciodată cu orele şi nici nu ne-a oferit nopţi albe. Nu ştim ce sunt ăia colici şi am trecut cu bine chiar şi prin puseele de creştere sau salturile mentale. Însă am stat liniştiţi şi nu l-am forţat să facă ceva ce nu şi-a dorit. Şi ne-a arătat clar că nu prea şi-a dorit ieşiri dese în primele luni.

Cât despre timpul pentru curăţenie, duş, gătit, epilat etc. aici contează enorm ajutorul partenerului, pentru că nici în aceste cazuri nu va mai fi ca înainte, dar nici grav dacă ai un partener implicat.

Mă rog, sfatul meu nesolicitat pentru noile mame e să nu se streseze. Să-şi acorde timpul necesar pentru a se cunoaşte cu copilul, pentru a se adapta noului rol. Dacă îşi impun ieşiri, socializări şi vacanţe, iar copilul va urla, stresul se va tripla. Stresul că plânge copilul, stresul că se uită lumea la tine acuzator şi stresul că nu ţi-a ieşit treaba cu viaţa ca înainte de nşatere. Viaţa nu va mai fi niciodată ca înainte, însă va căpăta un nou ritm. Mai frumos şi mai greu. Hang in there.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.