Se face încet şi sigur. Şi e un fel de a spune recuperare pentru că, din anumite puncte de vedere, nu vei mai fi niciodată ca înainte, iar asta e bine.
Câteva “statistici” scurte despre sarcina mea. Am pornit de la 54 de kg (înainte de carantină aveam 50-51 kg). Am ajuns la minunata greutate de aproape 81 de kg. Cu naşterea au dispărut 5 kg. În trei luni, cam 15 kg. Acum mai am un surplus de 10 kg faţă de greutatea de la care am pornit. Desigur că mi-ar plăcea să ajung iar la 50, însă cum o fi să fie.
Nu am mâncat cât pentru doi. Nu am avut pofte. Mi-a fost rău, cu greaţă şi vărsături, până în ultima clipă, chiar şi pe patul de travaliu. De ce am ajuns la 81 de kg? Eu credeam despre sarcină că ori ai pofte şi mănânci orice, ori îţi e rău şi ajungi chiar la perfuzii. Eh, mie mi-a fost foarte rău şi foarte… foame. Dacă mă laşi acum trei zile nemâncată, nu o să simt foamea pe care o simţeam dimineaţa, cel puţin în primul trimestru. Era un fel de gaură neagră în stomacul meu. Aşa am ajuns la cercul vicios: mi-e foame, dar mi-e rău, dar mănânc ceva, ca apoi iar să îmi fie rău şi tot aşa. Şi pentru că nu am mai suportat mirosurile de mâncare, legumele, sosurile, ciorbele… cam aproape nimic, mâncam chestii fără miros şi fără gust complicat şi anume… aluaturi şi chestii de patiserie. Nu mult, dar suficient cât să mă îngraş, având în vedere că veneam după nişte ani de mâncat cu grijă. Aşa că încă din primul trimestru am pus 4-5 kg pe mine. Apoi greţurile s-au intensificat, la mine nu a mers treaba cu limonada, dar simţeam nevoie de dulce, ciocolată, Nutella, Oreo. Ciocolată şi mult zahăr. Nici din astea nu am mâncat cu tonele, însă băgam în fiecare zi câte puţin când simţeam că mă ia greaţa pe sus. Şi am mai avut şi o burtă imensă, treabă ce nu ţine de kg şi cât mănânci. Pur şi simplu m-am expandat mult. Nu înţeleg de ce, având în vedere că am născut un copil micuţ şi nici lichid amniotic nu am avut peste măsură, era chiar la limită.
Nu m-am dat cu creme de vergeturi şi deşi am fost ca un balon nu am făcut deloc vergeturi, pentru că de fapt e o chestie ereditară şi cremele nu ajută cu nimic. Dacă e să le faci, le faci. Am avut, în schimb, multă celulită, ceva horror. A dispărut treptat şi a rămas ceva decent acum. Am şi folosit o cremă, dar nu ştiu cât a ajutat. Înainte de sarcină nu aveam mai deloc celulită, fapt confirmat de multe femei pe la saloanele pe unde mergeam să cer pachete anticelulită şi mă trimiteau acasă sau îmi ofereau alte servicii :)))
Acesta e contextul. Am gestionat o sarcină cu stări nasoale aşa cum am putut, nu am mâncat ca nesimţita că aveam motiv, nu că ar fi asta neapărat o problemă.
Acum, recuperarea. Nu mi-am impus nimic. Mai importantă a fost pentru mine adaptarea copilului la viaţă şi în familie. Am început să mănânc cât de cât ca înainte de sarcină, aşa că multe kg s-au dus de la sine. Am o bandă de alergat pe care o folosesc de câteva ori pe săptămână şi nimic extrem. Uneori sunt atât obosită de la jobul de mamă, că nu mă urc pe bandă de teamă să nu cad în bot.
La început, am folosit o centură postnatală pe care o primisem. Le văd promovate peste tot, iar unele sunt îngrozitor de scumpe. Mai târziu, am aflat la cursul de educare şi reeducare perineală că aceste centuri nu sunt tocmai ok. A durat 9 luni ca organele să facă loc copilului, aşa că nu e ok să le împingem forţat la loc. Nu m-am apucat nici de abdomene prea curând, deşi exista acest impuls. Tot la acel curs am aflat despre diastaza abdominală şi despre cum poţi să-ţi faci mai mult rău prin abdomene. Muşchii abdominali se depărtează, în timpul sarcinii, făcând loc uterului să crească, aşa că abdomenele nu fac decât să înrăutăţească situaţia. Exerciţiile de acest fel sunt recomandate după 2 luni de la naştere doar dacă muşchii au revenit la loc.
Pe scurt, ce fac să revin în formă (de cozonac).
- Odihnă, multă odihnă. Sună paradoxal asta cu un copil mic, dar având în vedere că el de pe la 2 luni doarme mult şi bine noaptea bag şi eu somn cu el. Aşa că orele mele de culcare sunt acum 20:00, 20:30, cel târziu 21:00.
- Apă, multă apă. Foarte multă apă. Pentru că îmi place şi simt nevoia.
- Mănânc în prima parte a zilei mai bine, mai sănătos, nu neapărat mult, iar după ora 17:00 – 18:00 până a doua zi pe la 10:00 nimic. Mă ajută şi faptul că mă culc devreme :))) Deci fac intermitent fasting fără să vreau.
- Fac exerciţiile de perineu învăţate la curs (vă recomand cursul încă din sarcină, link mai sus), alerg pe bandă şi urc cu copilul în braţe de 10000000 de ori pe zi pe scări.
Da, sunt femei care au fost mereu foarte slabe şi au revenit la abdomen plat imediat după naştere. Sunt femei pentru care sportul e stilul lor de viaţă, muşchii au o memorie şi e normal să-şi revină rapid la nişte forme iniţiale. Şi sunt foarte multe femei obişnuite, care revin treptat şi asta e ok.
Nu ştiu cum să spun ca să nu fiu interpretată greşit. Nu e ok nici delăsarea şi cu ceva voinţă poţi avea grijă de tine. Dar asta şi dacă ai ajutor din partea partenerului, dacă ai trecut peste depresia postnatală şi nu eşti mamă singură cu un bebeluş sau mai mulţi copii. Depinde de context. În rest, nu mai puneţi presiune pe voi, nu vă mai comparaţi. Nu uitaţi că Instagramul minte :)))) Iar ceilalţi… stop mom shaming!