Au trecut 100 de ani de când n-am mai scris. Mă rog, un an, dar asta e. Însă am continuat să vă spun despre cărţi şi filme la Numai de Bine iar în Jurnalul v-am scris despre chestii cool de lifestyle şi am publicat interviuri cu scriitori şi oameni cu care îmi face mare plăcere să stau de vorbă. În rest, unele obiceiuri vechi au rămas, dar au apărut şi altele noi.
Aş vrea să spun că am citit mai mult în ultimul an, însă aş minţi. Nu cred în citit cantitativ, nu cred în acel trebuie dar nici în “am citit două cărţi anul ăsta, dar măcar sunt de valoare.” Asta cu valoarea literară e o chestie tare relativă în ziua de azi. Nu cred nici în celebrul nu am timp. Îţi faci. Eu citesc mai puţin atunci când am perioade stresante şi anxioase. E greu să îmi calmez creierul chiar dacă vorbim de o pasiune. Aşa că nu forţez nimic, las lucrurile să curgă natural.
Am şi eu, în sfârşit, Kindle (cu o husă adorabilă). Sunt uşor conservatoare la acest capitol. Iubesc cartea, iubesc biblioteca, iubesc titlurile de pe noptieră, dar Kindle vine ca o completare, pentru că unele cărţi le primesc în format PDF sau îmi comand cărţi netraduse la noi. Îmi place să citesc în engleză, franceză, italiană şi aş încerca şi spaniola :))
De ceva vreme, citesc ceva mai multă psihologie, psihogenealogie şi dezvoltare… umană. Dezvoltarea umană de la Editura TREI e o lucrare foarte bună. Aş vrea toată colecţia de psihologie de la ei dacă s-ar putea :))) Iar psihogenealogia este un subiect amplu şi fascinant.
Să rămânem la cultură. Un highlight din 2019 pentru mine este faptul că am avut ocazia să merg la Europalia, la Bruxelles. Puteţi merge până pe 2 februarie să vedeţi cea mai mare colecţie Brâncuşi strânsă vreodată la un loc. Sunt lucrări celebre din muzee din toată lumea dar şi din colecţii private.
Ceva a făcut click în creierul meu şi acum fac click online de îmi comand tot mai multe cămăşi albe. Înainte nici nu voiam să aud de cămăşi albe. Acum simt nevoia de alb şi îmi place tot mai mult galbenul care a început să se regăsească şi la mine în casă şi în dulap.
Alt click făcut de creier este că aleg mai cu atenţie ce cumpăr. Simt nevoia de bumbac şi de materiale de calitate. Prefer să cumpăr mai rar, mai scump şi mai bun. Doar că mai scump nu înseamnă neapărat mai bun; mă şi amuză brandurile premium cu cârpele lor de plastic. Când vine vorba de bumbac, Bianca Popp este alegerea ideală. Tocmai am un nou colet pe drum (#reclamagratis) Şi la capitolul bijuterii am migrat spre aur galben şi alb.
Să trecem şi la obiceiuri culinare. Unul este că nu mai mănânc carne şi lactate. Nu pentru că aşa este moda vegană, ci pentru că aşa am simţit că se reglează cel mai bine organismul meu din anumite puncte de vedere. La ten nu văd nicio diferenţă, însă nu mă mai umflu la mâini şi picioare, sunt mai suplă (toată lumea îmi spune că tot slăbesc) deşi pe cântar am cam aceleaşi 50 de kilograme şi nu mai mănânc aşa mult. Nu sunt talibană, extremistă sau mai ştiu eu. Folosesc în continuare ouă şi lactate atunci când fac plăcinte, tarte, prăjituri etc. Mănânc paste cu ton sau cu fructe de mare. De Crăciun am mâncat sarmale şi am făcut cozonaci. Nu refuz croissante sau dulciuri chiar dacă ştiu că au lapte şi unt. Doar că nu mai cumpăr brânză, caşcaval, iaurturi etc. şi nu mai gătesc cu carne. Aş încerca şi treaba cu sugar free, dar cât timp sunt ok pe cântar parcă nu îmi vine.
Că tot ziceam de gătit. Alt obicei dobândit este că prefer să fac eu decât să cumpăr. Nu cumpăr sos de roşii, îl fac. Nu cumpăr hummus, îl fac. Nu cumpăr tăiţei, îi fac. Nu cumpăr aluat pentru diverse, îl fac. Şi contează enorm.
Gusturile şi nevoile se schimbă după o vârstă. Cred în echilibru, cred că e ok să îţi dai seama că te schimbi şi cred că e ok să nu te împotriveşti.