Pregătiți-vă șervețelele. Multe șervețele, pentru că veți avea nevoie pentru lacrimi, muci și suspine. Lion e genul de film carusel emoțional, găleată de emoții, nod în gât, pumn în stomac, warm&fuzzy. Cred că și cei mai vânjoși bărbați vor fi emoționați de poveste. Și nu doar povestea, ci întreaga execuție a filmului este senzațională.
Saroo Brierley avea doar cinci ani și trăia într-o familie nu săracă, ci foarte săracă. Mama lor nu știa să scrie sau să citească și căra pietre pentru bani; tatăl nu mai era în peisaj. Saroo mai avea o soră mai mică și un frate mai mare, Guddu. Împreună cu fratele său mai făcea mici comisioane sau fura cărbuni pentru o pungă de lapte sau câte un bănuț. Iubirea nu are treabă cu banii, așa că micul Saroo se simțea protejat și iubit. Într-o seară adoarme, fără să vrea, în tren și este purtat timp de două zile la 1.600 de kilometri distanță. Nu știa de unde e sau cum o cheamă pe mama lui, așa că poliția nu a avut ce face și nici nu și-a dat silința. După luni de trăit pe străzi sau orfelinat, ajunge în familia unor australieni. Are parte numai de dragoste, doar că nu-și găsește liniștea și este bântuit de chipul mamei și de vocea fratelui. Cu ajutorul Google Earth începe o căutare obsesivă ce-l duce în pragul depresiei.
Cireașa de pe tort a acestui film este Sunny Pawar, cel care îl interpretează pe Saroo la vârsta de cinci ani. E un deliciu acest copil, ți se cuibărește în suflet cu ochii lui de smoală și inocența jucăușă și parcă îți pare rău când povestea ajunge la Saroo cel mare, interpretat de Dev Patel. Mi-a plăcut enorm, poate că subiectivismul meu e accentuat de poveste și nu privesc critic filmul, dar cert e că nu m-am plictisit și n-am fost deconectată de la evenimente. Singurul moment când parcă îmi venea să-mi dau ochii peste cap a fost depresia nesfârșită a lui Saroo, care l-a transformat într-un homeless cu casă mișto pe plajă. Mommy issues! Dar această etapă trece și nu afectează per total filmul.
Filmul curge cronologic, nu e cu flash back-uri, amintiri, sărituri din prezent în trecut. Evenimentele se desfășoară în ordine. Lion este ecranizarea cărții “A Long Way Home“.
Nicole Kidman ne arată din nou că nu e doar o fată drăguță plină de botox și o iertăm pentru ținutele oribile cu care s-a afișat în ultima vreme la evenimente importante. Este foarte bună și își merită nominalizarea la Oscar, la fel și Dev Patel. Lion are șase nominalizări la premiul Oscar și pentru mine merită statueta chiar pentru cel mai bun film. Cred că întrece Arrival. Cred, am mixed feelings. Oricum, e în top.
Finalul e… cum trebuie, cu o piesa Never Give Up interpretată de Sia.
