Here at NASA we all pee the same color.
Hidden Figures este un film pe sufletul meu. Bazat pe o poveste adevărată, filmul ne arată mințile luminate din spatele primelor mari misiuni ale NASA. Înainte de calculatoarele IBM, calculele complicate erau făcute de oameni. Aceștia se numeau “computers”. Într-o societate extrem de raristă a anilor ’60, persoanele de culoare erau ținute separat. Colored computers, colored bathroom și tot așa. Din când în când, departamentele NASA apelau și la doamnele de culoare cu minți strălucite. Însă toate primeau misiuni temporare, nu exista posibilitatea de avansare.
Every time we get a chance to get ahead they move the finish line. Every time.
IBM își face apariția la NASA, iar femeile computer își dau seama că locul lor de muncă e pus în pericol. Una dintre ele face ce știe mai bine și le arată tutror că poate fi mereu cu un pas înainte. În această lume dificilă, trei femei fac istorie. Mediul în care trăiau este șocant pentru noi. Marea Americă democratică era plină de o ură de nedescris. Una dintre ele trebuia să meargă aproape jumătate de kilometru ca să ajungă la baie, iar ăsta e doar un exemplu. O reîntâlnire pe placul meu este cea cu Kevin Costner, care parcă nu a îmbătrânit așa mult. Personajul său pare singurul lipsit de prejudecăți și interesat de un singur lucru: să ducă oameni în spațiu. Presiunea era mare, mai ales că rușii făcuseră deja acest lucru.
Nu-mi vine să cred că n-au trecut nici 60 de ani de la acea lume rasistă și segregată. Ca o conluzie despre film: nu cred că va lua Oscarul pentru cel mai bun film, nu e o capodoperă, dar îți va merge la suflet.