Tale as old as time…
Știți că noi, românii, ne pricepem la toate și nu acceptăm alte păreri. Suntem experți în politică, medicină, viața privată a vedetelor și vecinilor, în filme și muzică. Avem păreri, dar nu cumva să fie pozitive. Totul e nașpa, nimic nu ne place. Așa că s-a creat o isterie de nedescris și în legătură cu Frumoasa și Bestia, nu doar pentru că are un personaj gay, ci doar așa, pentru că putem. Înțeleg că povestea a fost masacrată și, în esență, jos Disney! Dacă faceți parte din această categorie de negativiști, nu are rost să dați banii pe bilet, dar lăsați copiii (mari și mici) să se bucure.
Mie mi-a plăcut și m-am bucurat enorm. Orice poveste care îmi va încânta sufletul de copil va avea nota 10 din partea mea. Las lucrurile mai fine și de substrat adevăraților critici.
Cu toate că filmul de acum este un remake după varianta din 1991, părerea mea este că nu prea ai cum să compari un live action cu animația, e ca și cum compari mere cu pere. Fiecare e cu execuția sa, la zeci de ani distanță. Și, ca idee, niciun remake din lume nu va depăși și nu va aduce aceeași emoție precum originalul. Pur și simplu nu se poate. Niciun efect special sau actor de mare talie nu va întrece caruselul emoțional al primei variante. Normal că sunt și lucruri care m-au dezamăgit în noul film, dar sunt prea puține.
Actorii, personajele
Remake-ul vine cu mici adăugiri în profilul personajelor, mici nuanțe ce îmbogățesc istoria acestora și ne fac să le înțelegem mai bine. Belle, feminista educată, prinsă într-o societate în care nu se regăsește. Bestia, copilul răsfățat, dar în același timp afectat de moartea mamei și de comportamentul rigid al tatălui. Gaston, un fost militar ce-și găsea rostul pe front, iar acum nu știe cum să gestioneze agresivitatea ce-l caracterizează. LeFou trece de imaginea de lingușitor și bufon, fiind un om care se luptă cu conștiința sa. Totodată, aflăm mai multe detalii despre trecutul lui Belle, dar și al Bestiei, înțelegem ce-i unește și ce-i face să se iubească. Din păcate, obiectele din castel au primit forme ciudate, probabil în încercarea de a le face să pară reale, iar actorii din spatele lor sunt prea puțin puși în valoare. Vocile foarte modificate și ciudate.
Emma Watson se potrivește fizic rolului, însă vocea ei este stinsă și nu mi-a dat deloc impresia că ar fi piesa centrală a filmului și nici că se îndrăgostește prea tare. Muzica, decorul, personajele secundare, Bestia, toate au ridicat-o. Dan Stevens ni se înfățișează doar la final, dar asta nu înseamnă că nu a jucat filmul cap-coadă. Omul a fost nevoit să joace într-un costum de bestie foarte greu, cocoțat pe picioroange. Apoi, toate scenele le-a filmat a doua oară cu masca pe față, doar pentru expresiile faciale. La capitolul voce, tot slăbuț, dar okish.
Nu înțeleg de ce vocea Emmei Thompson și a lui Ewan McGregor au fost modificate atât de tare, nu înțeleg. Of! Pe McGregor ni-l amintim din senzaționalul Moulin Rouge, dar acum abia că i-am recunoscut vocea. Cu toate acestea, McGregor livrează un Lumiere fabulos.
Muzica
Multe dintre piesele originale au fost păstrate, însă noul film vine și cu câteva piese originale interpretate de actori. Oricât de mult o iubesc eu pe Emma Thompson, nimic nu va întrece cântecul Beauty and The Beast interpretat de Angela Lansbury în animația din 1991. Cea mai puternică voce din noul film este cea a lui Luke Evans, care îl interpretează pe Gaston. Luke Evans are în spate ceva experiență la acest capitol, pe când actorii principali nu au mai cântat până acum. Celine Dion nu mai cântă celebra piesă de pe coloana sonoră, varianta actuală fiind interpretată de Ariana Grande și John Legend (and I like it). Însă Dion nu a fost lăsată pe dinafară, aceasta cântă piesa How does a moment last forever.
Prologul
De ce ați scos vitraliile?!!! De ceeee?! Prologul este un punct forte al poveștii, însă în varianta de acum producătorii au decis să renunțe la vitralii, la naratorul bărbat și au modificat piesa. Culmea este că nu se știe cine este naratorul, una dintre variantele vehiculate fiind Emma Thompson, deși nu este nimic sigur. Prologul original este mai calm, pe când acum avem parte de o introducere forte. Oh, dar fără vitralii. Prologul ne este prezentat cu actori, iar prințul este machiat în așa fel încât nu-i vedem fața prea bine. Big Disappointment!
Personajul gay
Uh, câtă ipocrizie pe capul nostru. Josh Gad e unul dintre actorii mei preferați de comedie din zilele noastre. Mi se pare un tip mișto, care știe să folosească autoironia în beneficiul său și a reușit să-l scoată pe LeFou din anonimat. Nu e nicio scenă gay în film! Copiii nu vor sezia nimic, părinții cred că nici atât. LeFou vine cu mici gesturi și nuanțe ce te duc cu gândul în acea direcție, însă e foarte simpatic și agreabil. Cred că sunt chestii mult mai oribile pe Cartoon Network decât faptul că un film Disney are un personaj gay. Zău!
Concluzie: Walt Disney mi se pare cel mai mișto om care a existat pe pământ și mi se pare minunat că a reușit să aducă atâta bucurie în sufletele a milioane și milioane de copii mici și copii mari. Orice poveste Disney e binevenită în sufletul meu și cât timp nu mă plictisește de moarte, nu o voi critica prea aspru. Frumoasa și Bestia nu întrece animația din 1991, care a reușit performanța de a fi nominalizată la cel mai bun film la Oscar, dar, hei, moving on. Au trecut 26 de ani. Ne putem bucura și de alte variante. Serios!