Acum că o avem pe Zara de un an şi jumătate şi pe Idris de aproape un an, pot trage câteva concluzii despre convieţuirea cu un bulldog francez. Vreau să vă spun câte ceva despre această rasă pentru că, dincolo de faptul că sunt simpatici, sunt şi destul de dificili şi îţi dau bătăi de cap. Ca să nu vă ţin în tensiune nu, nu este un articol despre mai bine nu luam căţel, e dificil să ai căţel şi bebeluş, nu facem faţă bla bla bla. O iubim pe Zara şi este un membru important al familiei şi nu am renunţa la ea. Este dificilă din anumite puncte de vedere însă ne-am asumat problemele care vin la pachet cu rasa sau viaţa cu un căţel. Căci suntem adulţi responsabili şi am înţeles că un animal de companie NU este o jucărie pe care o aruncăm când apar copiii sau când ni se pare că e dificil. Am tot văzut în ultimul an tot felul de postări despre căţei şi pisici abandonate (unii şi după 10 ani) pentru că apar copiii, pentru că se mută oamenii, pentru că au lătrat sau mieunat, pentru că au ros cabluri etc. Îngrozitor.
Bun. Şi acum de ce să NU îţi iei un bulldog francez. În primul rând, pentru că nu e jucărie şi mai ales nu e jucărie pentru copii. Ştiţi, copiii mici intră în etapa în care trag animalele de urechi, de coadă, de toate cele şi le chinuie. Well, dacă asta te amuză, nu e ok. Eu una nu îl las pe Idris să o tragă pe Zara de urechi când mai are tentative. Şi nu mă feresc nici de mult hulitul nu al parenting-ului. Îi spun că nu e ok, că o doare şi noi iubim animalele şi nu le rănim, îl îndemn să se joace frumos cu ea. Şi chiar se joacă amândoi frumos şi e o fericire maximă pe amândoi. And guess what, un bebeluş de 10 luni mă înţelege şi când îi spun să nu o lovească, încetează.
Să continuăm lista:
- sforăie îngrozitor – serios, dacă ai o problemă la acest capitol, este absolut îngrozitor. Sforăie îngrozitor de tare şi îţi poate afecta calitatea somnului. Noi o lăsăm pe Zara la parter să doarmă şi nu o mai auzim
- trag nişte flatulenţe de îţi mută stomacul efectiv – poate ai sensibilităţi şi la acest capitol şi stai liniştit să te uiţi la tv şi grăsanul le trage de îţi împute toată camera. Noi ne strâmbăm, o mai dăm de lângă noi, mai aerisim. Asta e. We live with it.
- sunt predispuşi la muuulte probleme de sănătate – noi am avut noroc cu ea până acum, şi doctoriţa ei ne tot spune că e foarte ok şi avem noroc, însă este o rasă cu mari probleme de piele, fac dermatite uşor, din orice, iar tratamentul e de durată. Apoi toate problemele legate de respiraţie din cauza botului turtit. Probleme la coloană şi lista poată continua. Aşa că do your research înainte de a lua un franţuz din ăsta.
- e o rasă dominantă şi greu de dresat – în traducere pipi în casă peste tot, pipi pe canapea, pipi pe patul din dormitor, pipi oriunde şi foarte greu de învăţat să facă afară sau pe scutece. Încă avem probleme cu ea pe timpul nopţii şi am mers la o consiliere de dresaj pentru această problemă. E de muncă, dar sperăm să o dezvăţăm de asta. Oricum ea mai doarme şi afară chiar dacă e frig. E numai alegerea ei. Abia o băgăm în casă uneori. Am discutat cu doctoriţa ei şi cu dresoarea şi ne-au spus că e ok să stea afară dacă are o cuşcă izolată şi condiţiile necesare. Le are, aşa că o mai lăsăm.
- ca orice căţel, mai roade, mai face tâmpenii, multe tâmpenii uneori – mi-a ros geanta preferată şi tot n-am dat-o spre adopţie :))) Prin casă s-a obişnuit şi nu mai face tâmpenii, dar Doamne ce face prin curte. Distrugere totală. Şi-a ros coşuri, ne-a ros preşul de la intrare, copaci, orice găseşte.
- cât sunt pui/adolescenţi sunt destul de activi, dar apoi devin leneşi – obosesc repede şi sunt sensibili la căldură, nu sunt câini de luat în drumeţii sau de stat prin parcuri vara pe caniculă.
Lista ar mai putea continua, dar mă opresc aici. Aşa că luaţi un bulldog francez dacă vă asumaţi toate cele de mai sus, dacă înţelegeţi că sunt o responsabilitate uriaşă şi că nu sunt jucării pentru copii.