Cum a scăpat Idris de COVID

Înainte să intru în subiect, o să vă spun câteva lucruri despre mine. O să fie o poveste despre credinţă, ştiinţă şi (poate) alăptare.

Eu sunt un om credincios, nu habotnic, dar credincios. Merg la biserică la unele slujbe, mă rog, aprind lumânări, aduc preoţi să sfinţească în casă şi uneori mai ţin şi post. Credinţa îmi aduce linişte şi echilibru şi dacă vorbim despre echilibru, cred că pot să îmi păstrez credinţa, dar să amendez ce face BOR ca instituţie. Pot să îmi păstrez credinţa dar să nu fiu de acord cu abordarea unor preoţi sau cu ce măgării se fac la orele de religie. Aleg din credinţă partea de iubire, lumină şi înţelegere, nu frica şi pedeapsa. Aleg bisericile la care merg şi preoţii pe care îi simt cu har. Aşa sunt eu. Şi tot eu sunt toleranţa în persoana. Am prieteni de altă orientare sexuală sau atei a căror argumente mi se par chiar logice şi nu am un gram de superioritate faţă de alegerile lor. Îi iubesc şi le respect alegerile. Eu fac ce simt.

Tot eu cred şi în ştiinţă. Nu mai trăim în noroaiele din Evul Mediu, avem telefoane inteligente, maşini electrice şi medici care fac cele mai complicate operaţii posibile. Avem confort, avem gadgeturi şi avem boli eradicate prin vaccinuri. Pandemiile vin şi trec, dar unele tratamente rămân. Ca şi în cazul preoţilor, pot amenda ce fac anumiţi medici, pot să cer second opinion, pot să nu mă îndop cu antibiotice, dar nici să nu mă tratez cu tinctură de mărar când diagnosticul este unul mai complicat. E greu, dar încerc să mă informez cu echilibru.

Cred şi în puterea gândurilor, în legea atracţiei, în efectele placebo etc. De asemenea, pot înţelege de unde apar unele teorii ale conspiraţiei pentru că întotdeauna pe fondul unei frici accentuate în rândul societăţii vor fi anumite personaje care vor profita şi vor încerca testarea democraţiei şi joaca cu drepturile omului. Citim puţină istorie şi vedem cum au răsărit şi regimurile totalitare.

Cam atât cu introducerea mai lungă. Cine nu e de acord cu alegerile mele, poate închide televizorul, vorba aia. Acum povestea.

În plin val 4 al pandemiei, sora mai mare a lui Idris, vaccinată fiind, a luat varianta Delta. La momentul respectiv, ea stătea cu Idris în fiecare zi cel puţin o oră sau două. Stătea însemnând că îl ţinea numai în braţe, se jucau, îl pupa non-stop, căci e greu să nu pupi un bebeluş simpatic. Pe Idris l-am protejat cât am putut, însă nici nu puteam să-l ţin într-un bol de cristal.

Într-o sâmbătă seara, Idris a stat cu sora lui două ore. A doua zi de dimineaţă ea s-a simţit rău, iar la un test rapid a ieşit pozitivă. Apoi a fost confirmată şi la PCR şi restul îl bănuiţi. Am aşteptat ca Idris să dea semne de boală. O zi, două, trei, patru şi… nimic. Nu am vrut să intrăm într-o nebunie a testării lui, să-l chinuim, să îl înţepăm, să îi băgăm beţele în nas să tot vedem dacă apare încă o linie. Ne-am izolat şi noi şi am aşteptat semne de boală. Şi nimic. Idris nu s-a îmbolnăvit şi încă nu înţeleg cum de s-a întâmplat asta, pentru că v-am spus, contactul a fost direct şi repetat. Pur şi simplu nu avea cum să nu.

Acum… Partea aia credincioasă din mine spune faptul că, undeva, rugăciunile mele sunt ascultate şi acest copil protejat. Partea aia cu ştiinţa din mine spune faptul că eram vaccinată şi prin alăptare i-am dat anticorpii necesari pentru a nu face boala sau pentru a fi asimptomatic. Şi de aici putem extrage şi benefiicle vaccinului, şi beneficiile alăptatului. Poate, cumva, ambele situaţii combinate. Habar n-am, dar cert e că pur şi simplu nu avea cum să nu se îmbolnăvească. De asemenea, nu vreau să credeţi că sunt absurdă. Ştiu că vor urma viroze, răceli (chiar acum e cu munci de o săptămână) şi poate chiar COVID, sau poate nu. Mi-am dorit doar să amân cât mai mult acest moment şi sper să o facem în continuare.

Nu am neapărat o morală din povestea asta. Luaţi fiecare ce vreţi sau nimic. Ce vreau eu să spun, în prag de Sărbători, fiţi ceva mai blânzi, mai încrezători (în ce doriţi voi), mai puţin agresivi şi vehemenţi, mai deschişi şi mai luminoşi.

Sărbători frumoase!