Sunt lucruri spuse fără răutate, bineînţeles, ci mai mult cu scopul de a încuraja. Doar că de multe ori unele vorbe mai mult rănesc sau invalidează nişte trăiri importante. Sau chiar sperie.
Lasă că după naştere o să fie mai greu
Asta cred că e în top şi multe femei însărcinate o aud. Nu te poţi plânge de sarcină că mereu cineva îţi va spune că va fi mult mai greu mai încolo, că sarcina e nimic, că după ce se naşte va fi extrem de greu. Cu siguranţă, însă fiecare etapă din viaţa de părinte vine cu greutăţile sale. Eu şi acum aud că lasă că nu e greu acum la câteva luni să vezi când … şi completaţi voi aici (când începi diversificarea, când îi dau dinţii, când va merge, când va răci, când va avea 18 ani şi se va îmbăta prin cluburi, bineînţeles etc.)
Sarcina e diferită pentru fiecare şi vine la pachet cu nişte transformări uriaşe ale corpului, cu valuri de hormoni, cu temeri şi dureri. Sarcina e grea, iar trăirile unei gravide sunt intense. Nu îi mai invalidaţi emoţiile şi trăirile unei femei cu lasă că vezi tu mai încolo. Nu ajută nici pe moment şi sună ca o ameninţare pentru viitor. Mai empatic şi mai de ajutor pot fi: îmi imaginez că îţi este greu, aşa este, te cred că nu mai poţi, o să fie mai bine după ce naşti (bine în sensul că trec unele stări) etc. O validare a emoţiilor, îi arăţi că chiar auzi ce spune şi că încerci să înţelegi.
Ce te-ai îngrăşat!
Empatie nivelul 0 şi nu am primit biletul în care se anunţa faptul că femeile însărcinate nu mai pun nişte kg în plus pe ele. Serios!
Câte kg ai luat, cât mănânci?
Şi apoi acel uau dacă ai luat mult/puţin sau legat de cât/cum mănânci. Îmi plac maxim şi judecăţile astea sau laudele altor mame cum că au mâncat doar salate kale şi quinoa şi nu s-au îngrăşat decât puţin. E tot un fel de mom shaming şi ăsta.
Din nou, sarcinile, trăirile, simptomele sunt diferite. Nu, nu mănânci cât pentru doi pentru că ai acum o scuză, însă sunt cazuri când mănânci ce şi cum poţi (cum a fost al meu). Inclusiv pe masa de travaliu îmi era rău, greaţă şi aveam arsuri. Totul a dispărut când a ieşit copilul din mine. În rest, 9 luni zici că am mâncat plasticuri şi gume, îmi păcăleam creierul cu dulce şi îmi calmam stomcaul cu covrigi sau produse din aluat. Mi-a fost groaznic de rău şi m-am îngrăşat. Na, paradox!
Nu mai puneţi presiune aiurea pe viitoarele mame, că pe lângă presiunea kilogramelor mai apare şi vina că nu mănânci cum trebuie (acest veşnic TREBUIE care e relativ) şi că e afectat copilul.
La 5 luni de la naştere, mai am un surplus de 7 kg faţă de începutul sarcinii. Aş fi putut da jos toate kg mult mai repede, dar nu m-am forţat.
Cum naşti?
Urmat iar de acel uau dacă spui natural/cezariană. Şi în funcţie de persoana cu care stai de vorbă vei auzi cât de greu şi dureros e să naşti natural (“dar ai citit să vezi ce înseamnă asta?”) sau cum nu e ok să te tai. Sau mame care după cezariană făceau balet sau imediat după naşterea naturală se machiau. DIN NOU, naşterile şi experienţele sunt diferite. La mine a fost extrem de dureros, însă aş naşte tot natural. În niciun caz nu m-aş apuca să îi spun unei viitoare mare cât de greu şi dureros e să naşti natural. I-aş spune despre cazul meu doar dacă mă întreabă, cu atenţie la alegerea cuvintelor şi empatie, şi aş menţiona faptul că am avut travaliul indus şi perfuzii cu oxitocină, ceea schimbă radical nivelul durerii în naştere.
Ultimele două întrebări din ce am scris mai sus nu sunt deranjante dacă reacţia la răspuns este una empatică şi pe măsură. Dacă nu, atunci nu întrebaţi.
Cred că mai sunt chestii, dar pur şi simplu le-am uitat, pentru că acum mă confrunt cu ALTELE. După naştere vin mult mai multe, presiuni cât casa, atunci să te ţii.