Pentru cei mai mulţi dintre americani, anul 1987 a fost cel în care bursa a urcat până la cer, pentru ca apoi să-şi dea duhul, scandalul Iran-Contras a continuat să zgâlţâie scaunul lui Ronald Reagan la Casa Albă, iar serialul Dragoste şi putere a început să ne invadeze sufrageriile. Pentru mine a fost cel în care m-am îndrăgostit pentru prima oară şi am aflat că diavolul exista.
Cartea Oglinzilor este romanul cu care Eugen Ovidiu Chirovici a uimit lumea întreagă. Este singurul român cu un roman tradus în peste 38 de țări, inclusiv în SUA. Criticile au fost bune, iar autori precum Lee Child spun despre roman că este „Inteligent și sofisticat. O crimă povestită așa cum Picasso picta tablouri.”
Cine a făcut-o? – așa te prinde cartea lui Chirovici care spune povestea unei crime din mai multe perspective. Rând pe rând, personajul principal se schimbă, dar detaliile esențiale sunt atent preluate și duse mai departe. Trecutul și noaptea unei crime sunt acele multe bucăți de oglinzi sparte care nu-ți dau nicio imagine. Pe măsură ce ne apropiem de final, bucățelele de oglinzi lipite ne prezintă o imagine hâdă a ceea ce a fost.
Se simte că romanul nu a fost scris în limba română, ci în engleză, iar construcția și rețeta sunt tipice marilor romane de crime fiction. Nu lipsesc detaliile perioadelor respective, de la muzica ascultată, la locuri frecventate. Misterul pornește după ce agentul literar primește un manuscris de la Richard Flynn, un fost student la Princeton care povestește despre cum s-a ajuns la uciderea profesorului Joseph Wider, doar că manuscrisul se oprește fix când Richard se îndrepta spre casa profesorului în noaptea crimei. Intrigat, Kratz vrea să afle finalul și așa readuce la viață o poveste veche și periculoasă.
Am citit romanul într-o zi pentru că am vrut să știu who dunnit.
Cartea Oglinzilor
Autor: Eugen Ovidiu Chirovici
Editura RAO