Trei filme pentru pofticioși

În filmele românești se mănâncă de obicei ciorbă (în scene interminabile). În schimb, cele de peste Ocean ne oferă de multe ori un adevărat festin culinar. Prilej bun să salivăm, să căutăm cu disperare restaurante cu un anumit specific sau să ne apucăm de gătit. Vă recomand trei filme din care să vă notați câteva rețete.

The Hundred-Foot Journey

O încântare vizuală și o Helen Mirren senzațională! Ce se întâmplă când lumea sofisticată a unui faimos restaurant din sudul Franței este zguduită de efervescența unui restaurant indian, care se deschide peste drum? Păi se trece mult strada dintr-o parte în alta. Povestea are toate ingredientele necesare unui film plăcut pentru suflet: actori buni, culori și dragoste. Dragoste pentru mâncare și dragoste pentru cel de lângă. Madam Mallory îl va ajuta pe tânărul Hassan să treacă “strada”.

Chef

Are you doing what makes you happy? Cam asta este esența filmului Chef, o comedie delicioasă până la lacrimi. Un chef obligat să gătească același meniu mereu și aflat în război cu un faimos critic culinar – bonus: divorțat –  are o cădere și este obligat să o ia de la capăt. Renunță la goana după stele Michelin, pune pe picioare un food-truck și vinde sandvișuri cubaneze. Filmul este o călătorie emoționantă prin rețete și suflete. La final, pofta de un sandviș cubanez va fi infernală, vă asigur. Se rezolva cu o fugă la Burger Van.

Eat, pray, love

Știu că, la momentul apariției, subiectul Eat, pray, love s-a lăsat cu ochi dați peste cap de la cei care au decretat că este o tâmpenie sau cu predici despre cum toată lumea ar trebui să citească această carte de la cei înnebuniți de poveste. Mie mi-a plăcut și atât. Până la urmă povestea este reală, probabil umflată pe ici, pe colo, dar povestea e reală. Elizabeth Gilbert și-a luat un an sabatic, a călătorit prin Italia, India și Indonezia, iar la final și-a găsit iubirea vieții ei. Mă rog, aici o să vă desumflu cu știrea că Gilbert și-a părăsit recent soțul pentru o femeie, cea mai bună prietenă a ei (care e pe moarte). Trecem peste. Cartea e scrisă bine, cu umor fin, cu descrieri esențiale ale locurilor prin care s-a plimbat și cu întâmplări emoționante. Dialogurile cu Richard din Texas sunt cu tâlc și pline de viață, preferatele mele din carte.

Filmul nu oglindește trăirile scriitoarei, însă vizual este o încântare. Incursiunea lui Gilbert în Italia este despre arta de a te bucura de mâncare bună și despre dolce far niente. O să salivați din plin.

Ar mai fi Burnt, cu Bradley Cooper, dar mie acest film nu mi-a transmis mai nimic. Actori care au jucat cam slab, poveste spusă ciudat, multe țipete și farfurii aruncate, așa că nici de mâncare nu te poți bucura :)) Îl puteți încerca, dar din punctul meu de vedere e foarte slab.

I’m having a relationship with my pizza.

Leave a Reply