The Fast and The Furious

“The Fate of the Furious” rupe topurile și se află pentru a treia săptămână consecutiv pe primul loc în topul încasărilor în America de Nord și Canada. A reușit în același timp să depășească și bariera de 1 miliard de dolari încasări pe piața internațională.

Ne-am dat ochii peste cap din nou. Vaaaaaaaaai! Încă un film Fast&Furious?! Bleah. Ce să zic, mă amuză cei care se așteaptă să vadă un film de Cannes, ceva profund, o capodoperă și apoi realizează că… e doar un film de acțiune. Da, e tras de păr. Da, aproape nimic din ce vedem acolo nu e posibil. Da, dialogurile sunt pompoase și hollywoodiene. Da, da, da. E doar un film de acțiune, cu mașini care fac bum bum, femei frumoase (uneori) și bărbați umflați cu pompa. Dacă nu intri în sala de cinema cu prea multe așteptări, e posibil să-ți placă, așa a fost și în cazul meu. Oricum, din toată seria Fast&Furious, cel de acum mi-a plăcut cel mai mult. De ce? Păi, nu ai ocazia oricând să-l vezi pe Dwayne Johnson făcând haka alături de niște fetițe de 9 – 10 ani. Nu vezi oricând un submarin cu rachete nucleare într-o urmărire de mașini. Și nu vezi oricând nici o ploaie de mașini în centrul unui oraș.

Pe de altă parte, The Rock și Jason Statham fac tot filmul. Au niște schimburi de replici delicioase. Când mai apare în peisaj și Helen Mirren, apăi leșini. Întorsături simpatice de situație și multe mașini distruse, cam asta este. Ah, și un fel de nou Paul Walker, interpretat de Scott Eastwood. Nu înțeleg obsesia de a înlocui foști actori cu personaje asemănătoare ca aparență. We’re not stupid, we know it’s fake.

The Fate of the Furious mi-a plăcut mai mult și decât alte filme pe care le-am așteptat ca ziua de Crăciun (Batman vs Superman, Suicide Squad etc.)

Popcorn și have fun!

Leave a Reply