Pădurea Norvegiană

I want you always to remember me. Will you remember that I existed, and that I stood next to you here like this?

Am citit această carte iarna trecută lângă un geam pe care se puteau zări munții și fulgii de nea. Pădurea Norvegiană a lui Haruki Murakami mi-a atins inima încă de la început, iar când am închis cartea la final, mi-am dat seama că va rămâne cu mine mereu. Pagină cu pagină, fulg cu fulg. M-am îndrăgostit de stilul lui Murakami încă de la ciudata poveste din “Cronica păsării-arc”.

Toru Watanabe are 37 de ani și tocmai ajunge în Hambrug când în difuzoarele din avion se aude piesa celor de la The Beatles “Norwegian Wood”. Toru este cuprins de un val de nostalgie, tristețe și chiar panică la auzul acestui cântec care îl duce până în adolescență. Romanul este scris la persoana întâi, iar Toru ne poartă prin adolescența și prin maturizarea sa la facultate. O poveste presărată cu nostalgie, sexualitate și tragedie. Toru, Kizuki și Naoko erau cei mai buni prieteni în liceu. Kizuki și Naoko credeau că sunt suflete pereche, iar Toru gravita fericit în jurul lor, chiar dacă începea să o iubească în secret pe Naoko. Moartea bruscă și violentă a lui Kizuki le dărâmă lumea perfectă. La facultate, Toru și Naoko încearcă să pună bazele unei relații, unei iubiri, unei apropieri, însă Naoko nu reușește să mai fie “prezentă” printre oameni de la moartea lui Kizuki. În viața lui Toru își face apariția și îndrăzneața Midori; între aceste două tinere își împarte Toru viața de student, fiind bulversat de fiecare în parte. Pe fundalul acestor frământări sunt prezentate și momentele socio-politice importante din Japonia anilor ’60.

Romanul este captivant, iar descrierile peisajelor și ale personajelor sunt fix cât trebuie, cel puțin pentru gustul meu. Nimic în plus ca să te plictisească, nimic în minus, trăiești fiecare cuvânt și vezi cu ochii minții tot ce se întâmplă. Murakami este un maestru când vine vorba de atmosfera descrisă.

Filmul a apărut în 2010, în Japonia, și are o notă de 6,4 pe imdb. L-am văzut pentru că eu iubesc cam tot ce ține de Japonia, îmi place lumea lor ciudată și din japoneză ciupesc câteva cuvinte, e muzică pentru urechile mele. Însă The book was better!

Leave a Reply