Mamă de băiat

– Dar chiar nu iei în considerare că nu o să fie băiat?!

– E băiat pentru că mănânc pateu, salam de Sibiu şi crenvurşti.

Cam asta era logica mea :))) Dialogul de mai sus avea loc, bineînţeles, în primul trimestru de sarcină, când încă nu ştiam ce zăcea la dospit în mine. Cu toate astea, simţeam că va fi băiat. Iar aici subliniez acel simţeam pentru că e diferit de îmi doream. Amândoi ne doream băiat, însă în stadiul acela, cumva, ştiam că va fi băiat.

Când eram mică, îmi doream să am o fată pentru că… rochii, păpuşi, roz, sclipici. Ideea asta a rămas oarecum cu mine şi la 20+, fără să mă gândesc prea mult. Probabil că era şi gândul că relaţionezi mai uşor cu o fată ca mamă. Anii au trecut şi am văzut în jur băieţi şi mamele lor şi mi s-au părut atât de cool, aveau un aer, ceva. Nu că aş vrea să discriminez mamele de fete, însă mie îmi dădeau o energie aparte mamele de băieţi şi copiii lor. Astfel, în mine a început să înmugurească dorinţa de a avea băiat, iar Dan, după două fete superbe, normal că voia şi el tot băiat. În plus, cei din jur îmi spuneau că arăt a mamă de băiat, ce o fi mai însemnând şi asta.

La prima morfologie, un medic foarte bun a văzut el ceva acolo şi mi-a spus că pare a fi băiat. Nu era sigur, însă ne-am bucurat cu lacrimi. Apoi, la următoarele ecografii aveam misiunea specială să întreb doctorii dacă… a rămas puţa acolo :))) Dr. Botezatu mi-a încercuit pe ecografie să se vadă unde e, dar asta nu m-a oprit să întreb. Chiar şi la ultima morfologie am întrebat şi doctoriţa mi-a spus amuzată: nu doar că se vede puţa, dar sunt şi ouăle pe acolo :)))

Şi uite aşa, Idris Ioan ne-a ales pe noi să-i fim părinţi şi suntem extrem de recunoscători şi copleşiţi de acest lucru. Îl observăm zilnic cât de minunat şi curios e acest băiat şi, în acelaşi timp, extrem de sensibil şi expresiv. De aici încep şi micile mele frământări.

Cum creşti un băiat care va fi un viitor bărbat?

Desigur că primul model va fi cel din casă, ce va vedea şi auzi în familie, cum va percepe relaţia mea cu tatăl lui, ce valori îi insuflăm. Apoi felul în care gestionăm emoţiile lui şi cum îl vom învăţa să şi le exprime renunţând la clasicele băieţii nu plâng, nu e frumos, băieţii nu se îmbracă în roz, băieţii sunt puternici etc. Şi ştiu că voi auzi că îl răsfăţ, că îl fac mămos sau pămpălău, dar cui îi mai pasă de asta în zilele noastre când aveam atâtea informaţii şi studii la îndemână.

Cu toate astea, mi se pare o responsabilitate uriaşă (din nou, nu vreau să spun că a creşte o fată e mai uşor). Cum cresc un viitor bărbat?

Mame de băieţi, dacă aveţi sfaturi, le accept cu drag. Inclusiv recomandări de cărţi.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.