Filmele mele preferate

Măi, dragilor. Am zis să vă plictisesc în continuare cu subiectele mele lipsite de potențial de viralizare, de recomandări de creme magice și care sunt scrise pentru cei doi 2-3 fani.

Din seria “Nimeni: Nimic”, am simțit nevoia să etalez pe aici filmele mele preferate all time. Sunt filme pe care le-am văzut în copilărie și care au rămas adânc înrădăcinate în preferințele mele cinematografice. Nu știu dacă e melancolia copilăriei sau pur și simplu nu am mai văzut ca adult filme bune. Recunosc că sunt o mare consumatoare a cinematografiei comerciale și bombastice și nu prea m-am mai îndreptat spre mai marii premiați. Deci adevărul e undeva pe la mijloc.

Primul film preferat este Léon: Le Professionnel pentru Jean Reno, pentru o Natalie Portman absolut fabuloasă și pentru Gary Oldman cum numai el știe să fie.

Pe Mathilda o ador și mi se pare un personaj scris chiar mai bine decât cel al lui Léon, iar Portman a livrat excelent. E o personalitate puternică și bine conturată încă de la vârsta de 11 ani, cu gusturi clare (tunsoarea bob, chockerul, mărturisirea sentimentelor pentru Léon etc.) și inteligență peste medie. Nu știu ce s-a întâmplat cu Natalie Portman și de ce s-a pierdut pe drum. Eu o mai țin minte din Lebăda Neagră și cam atât.

În fine, nimeni și nimic nu va scoate acest film din topul meu.

Următorul pe listă (cred că de fapt acesta este primul pe listă) este filmul White Nights. Cam prin anul în care mă pregăteam eu să apar pe lume… apărea și acest film pe care îl iubesc nespus și nu știu exact de ce. Mikhail Baryshnikov și Gregory Hines fac un cuplu cât se poate bun, dar în același timp opus și foarte politically correct încă din acele vremuri.

În caz că nu știați, Mikhail Baryshnikov este considerat unul dintre cei mai mari balerini masculini din istorie. Fetelor, Baryshnikov este și cel care aproape că o fură pe Carrie în Sex & The City de trebuie Mr. Big să se ducă după ea la Paris.

Filmul spune povestea lui Nikolai, un balerin fugit din Rusia în SUA. După niște ani, soarta face ca avionul în care se afla (nu mai știu unde zbura) să aterizeze forțat în Rusia din cauza unor probleme tehnice. Acesta e preluat rapid de KGB care anunță că Nikolai a suferit răni foarte grave și nu poate fi transportat din țară, însă totul e o minciună, bineînțeles. Fiind considerat un balerin de valoare, nu este închis pentru că a fugit din Rusia, însă este pus sub o atentă supraveghere și oarecum obligat să danseze din nou pentru Academia de Balet Kirov. Nikolai împarte un apartament cu un american însurat cu o rusoaică și nu știe dacă să aibă sau nu încredere în aceștia. În timp, se leagă o strânsă prietenie și cei doi pun la cale un plan de evadare. Las mai jos scena mea preferată din film, e cu dans, ovcors.

Și acum… un SeFe.

2001: O odisee spațială este printre singurele SF-uri care îmi plac și nu știu exact să spun de ce acest film e unul preferat, pentru că e foarte ciudat. Pe mine mă lăsați cu Star Wars și altele, nu, mersi. Interstellar mi-a plăcut la fel de tare și cam atât. Revenind, odiseea spațială este de fapt un roman SF scris de Arthur C. Clarke în același timp cu scenariul filmului regizat de Stanley Kubrick. Cei doi au colaborat pentru a scrie simultan această poveste și, în mod ciudat, cartea a fost publicată după apariția filmului.

Intriga e destul de complexă și cu întindere pe milioane de ani și ajungem la o misiune spațială gone wrong. Filmul regizat de Kubrick are foarte puțin dialog, foarte puține explicații și se bazează mult pe vizual și emoții. De aceea, poate părea plictisitor. Să ne amintim și că The Shining este regizat tot de Kubrick și că nici acel film nu este foarte alert, însă calcularea cadrelor și a secvențelor într-un anumit fel are un rezultat impresionant la nivel emoțional.

Cartea oferă ceva mai multe detalii despre cele întâmplate și are mici diferențe față de film.

Saving Mr. Banks mi-a topit inima cu toate detaliile prezentate în film. Dincolo de faptul că Disney a fost un vizionar și un om care a făcut ca lumea să fie mult, mult, mult mai bună, filmul spune și povestea din spatele lui Mary Poppins.

Fascinanta dădacă Mary Poppins s-a născut de fapt dintr-o dramă… din drama copilăriei scriitoarei P. L. Travers. Pentru ea, familia Banks și Mary Poppins nu sunt simple personaje, ci o moștenire grea și plină de încărcătură emoțională. De aceea, Disney a insistat timp de 20 de ani ca scriitoarea să-l lase să facă filmul. A meritat din plin.

Bonus

În fiecare an, aproape de Crăciun, mă uit din nou și din nou la Bridget Jones. Și la Love Actually. Și poate la About Time.

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.