Fences

Troy: A man is supposed to take care of his family. You live in my house, feed your belly with my food, put your behind on my bed because you’re my son. It’s my duty to take care of you, I owe a responsibility to you, I ain’t got to like you! Now, I gave everything I got to give you! I gave you your life! Me and your Mama worked out between us and liking your black ass wasn’t part of the bargain! Now don’t you go through life worrying about whether somebody like you or not! You best be makin’ sure that they’re doin’ right by you! You understand what I’m sayin’?

Fences este un film care taie în carne vie și te lasă sângerând. Este atât de ciudat sentimentul pe care mi l-a lăsat acest film încât parcă și acum mă doare sufletul, la câteva zile după ce l-am văzut. Paradoxul este că nu mi-a plăcut de la început și chiar îmi părea că se anunță ceva teatral de plictisitor. Însă Viola Davis și Denzel Washington sunt excepționali, transformând acest film într-o poveste care se agață de tine fără scăpare. Zic că parcă mă doare sufletul și acum nu pentru că ar fi o tragedie grea, ci pentru că este o bucată de viață atât de reală încât te pune pe gânduri.

Începutul este amețitor, fluxul cuvintelor face ca dialogul să fie aproape neînțeles și imposibil de urmat. Avem parte de acel “nigger talk”  al anilor ’50 și aproape că nu mai contează ce spun personajele, importantă fiind atmosfera și relația lor. Denzel Washington joacă rolul unui tată trecut deja de 50 de ani, gunoier, sărac și cu niște principii de viață de la care nu se abate niciun milimetru. Principii pe care le aplică în educația fiului său adolsecent, însă lucrurile stau diferit când vine vorba de propria persoană. Acesta mai are un fiu din prima căsătorie, un artist visător care vine mereu să-i ceară bani în ziua de salariu. Viola Davis este soția casnică și iubitoare, femeia care ține familia legată. Pe lângă ei mai sunt câteva personaje care completează familia. Întreaga poveste se derulează ca o piesă de teatru, decorul principal fiind curtea cea mică și câteva încăperi din casă, rare fiind scenele filmate în afara acesteor locuri. Iubirile, bucuriile, supărările, tristețile, lacrimile, tragediile, toate se consumă în acea curte care are nevoie de garduri. Filmul gravitează în jurul acestei idei: gardurile.

Bono: Some people build fences to keep people out, and other people build fences to keep people in.

Personaje negative, personaje pozitive? Nu, doar oameni, cu greșeli și suferințe. O iubesc enorm pe Viola Davis, îmi place de ea încă din demența de serial How to get away with murder, dar e mult mai mult de atât și cred că în Fences îl depășește chiar și pe Denzel Washington. Filmul are patru nominalizări la Oscar și cred că le merită din plin.

Leave a Reply