Domnișoara Einstein

…it seemed to Kirsch that the most reliable guide to the mental landscape of a patient was the patient himself. He was better placed to explain his behaviour and his experiences than anyone else. Yet wherever Kirsch went, the patient was the very last person anyone thought to consult. Because, of course, the patient was insane.

Domnișoara Einstein este un roman incitant și plin de mistere, care îmbină ficțiunea cu personaje și fapte reale. Autorul Philip Sington își începe romanul cu o scrisoare către o anumită Elizabeth, vom afla rostul scrisorii abia la final, însă anumite întrebări nu au primit un răspuns concret și mi-e teamă că eu, ca cititoare, am răspuns greșit la unele.

Romanul ne poartă apoi într-un Berlin al anilor ’33 când tânăra Ama Siegel își caută logodnicul dispărut, pe psihiatrul Martin Kirsch. Povestea ne mai poartă apoi într-un alt flashback, acum în anul 1932. Cazul tinerei care a fost găsită aproape goală în pădurea de lângă Potsdam a făcut vâlvă în presa de la Berlin. Tânărul psihiatru a decis s[ preia cazul femeii care s-a trezit amnezică și care a trezit interesul tuturor. Singurul lucru pe care îl avea la ea era un flyer care anunța o lectură a celebrului Albert Einstein. De aici și porecla domnișoara Einstein. Psihiatrul se îndrăgostește treptat de tânără și e hotărât să îi descopere identitatea. Femeia își recapătă treptat bucăți din memorie, iar legătura cu celebrul Einstein e mai importantă decât am fi crezut.

Acțiunea romanului este uneori întreruptă de povestea domnișoarei Einstein prezentată sub formă de scrisoare către un destinatar necunoscut. Martin Kirsch este sfâșiat de memoria fratelui său, de o boală necruțătoare și de iubirea față de misterioasa fată, în timp ce domnișoara Einstein își dorește să afle adevărul până la capăt. Ar putea fi ea chiar fiica marelui fizician concepută în afara căsătoriei și despre care nu se mai știe nimic? Întruchiparea lui Einstein în această carte ar putea să supere pe mulți, mie nu mi-a plăcut și chiar a stârnit un pic de revoltă. Dar până la urmă, de ce nu ar fi fost așa? E o variantă.

În fundal, cartea prezintă schimbările politice din Germania din acei ani, venirea lui Hitler la putere, dar face și o radiografie interesantă a felului în care erau văzuți și tratați pacienții cu boli psihice. Personajul lui Martin Kirsch este un ciudat tocmai pentru că își dorea să stea de vorbă cu pacienții, nu să-i tortureze. Din roman aflăm că în Germania nazistă, 400.000 de oameni au fost sterilizați forțat și 250.000 de oameni cu probleme psihice au fost omorâți.

Romanul mai are și multe pasaje și descrieri despre descoperirile lui Einstein și explicații fizice. Prea multe, prea geroaie, puteau lipsi. E genul de carte despre care nu știi să spui dacă ți-a plăcut sau dacă nu ți-a plăcut. Cert este că te face să dai pagină după pagină și nu este timp irosit.

Leave a Reply