Ce-am pierdut în foc

Am fost destul de reticientă când mi s-a recomandat această carte. Multă lume o lăuda, dar eu nu prea eram încântată de ideea de a citi niște povestiri și nu un roman. “Ce-am pierdut în foc” este o colecție de 12 povestiri semnate de Mariana Enriquez. După cum urma să aflu, nu sunt simple povestiri, ci mult mai mult. Sunt captivante precum un drog, ca un rău necesar. N-am putut lăsa cartea din mână și în cel mult două zile am citit fără suflare toate acele întâmplări sinistre dintr-un Buenos Aires nu foarte îndepărtat.

Aproape toate povestirile au și urme de paranormal, unele fiind nu numai sinistre, ci și macabre, dar foarte captivante. Cu toate acestea, autoarea a pornit unele povestiri de la fapte adevărate, cum ar fi criminalul pitic, femeile care se incendiau sau uciderea a doi adolescenți care au fost aruncați în unul dintre cele mai poluate râuri din lume. Mariana Enriquez ne oferă prin aceste întâmplări sinistre și o incursiune printr-o Argentină dură, crudă, plină de violențe, droguri, prostituție și sărăcie lucie.

Atmosfera este obsedantă, iar narațiunea nu este foarte încărcată dar îți oferă imagini clare și puternice. Poveștile sunt scurte și nu-ți dau o explicație clară asupra intrigii, însă se termină exact acolo unde trebuie. Unele imagini te vor bântui mult după ce termini cartea. Mariana Enriquez parcă pune o lanternă cu o lumină puternică peste niște realități pe care le vedem zi de zi, dar ne facem că nu le vedem. Le ascundem în colțul ochilor, în colțul minții și în colțul sufletului. Ele ies pline de voracitate să ne devoreze ce ne-a mai rămas din spectrul emoțiilor.

Povestea mea preferată este a adolescentelor drogate care și acum mai umblă prin mintea mea. E musai să citiți cartea.

Leave a Reply