Arrival, cum să plângi la un film SF

Arrival cred că este unul dintre cele mai bune SF-uri pe care le-am văzut în ultimii ani și cel mai bun film de anul acesta. Filmul trece  de bariera poveștilor clasice care ne prezintă un prim contact cu extratereștrii și nu ne lasă doar în zona SF; avem parte de dramă bine dozată și de emoții răscolitoare. Filmul nu este despre extratereștrii, nu explodează nimic (prea tare), niciun oraș nu e ras de pe fața pământului, nu e despre războaie, ci despre oameni. Despre comunicare, limbaj, obstacole pe care ni le punem singuri și despre acele alegeri care ne duc pe un drum sau altul în viață.

Arrival are ceva din emoția pe care o regăsim în Interstellar, dar filmul lui Chris Nolan a fost ceva mai spectaculos ca desfășurare. Culmea, mai mereu am fugit de SF-uri. Nu mă încântă războaiele intergalactice, luptele din Star Trek sau alte filme asemănătoare, dar de la Odiseea Spațială încoace m-au fascintat mereu filmele ce spun povestea primului contact sau au acea doză de mister și de uimire cât să mă țină conectată. Arrival fie va plăcea – chiar și celor care nu se uită de obicei la SF – fie nu va plăcea deloc.

12 nave extraterestre aterizează pe pământ în zone cheie cum ar fi SUA, Marea Neagră, Rusia, China etc. Echipe de cercetători și armatele reușesc să intre în contact cu ființele din OZN-uri. Dr. Louise Banks, interpretată de Amy Adams, este o strălucită lingvistă chemată de americani să descifreze limbajul extratereștrilor. De aici începe un joc al comunicării întrerupt de mici frânturi din viața lui dr. Banks. Trăirile ei, visele ei, viziunile ei, amintirile ei, toate vin discontinuu și creează un uriaș puzzle fascinant. Momentele de tăcere, scenele în care nu se întâmplă nimic, dar pe care le simți, completează acest carusel de emoții în care suntem purtați. Chiar și când ritmul încetinește, misterul și atmosfera ciudată nu-ți dau voie să te plictisești.

Cum reacționează omul la venirea lor? Prin frică și amenințare. Cum reacționează statele cheie? Prin frică, amenințare și lipsă de cooperare. Venirea lor este prezentată într-un context actual și sunt speculate anumite reacții din partea noastră. Panică, violențe în stradă, revoltă față de guverne, China pregătită de război, Rusia gata să-și omoare oamenii care divulgă orice informație despre OZN-uri și tot așa. Morala simplistă din spatele acestei povești e următoarea: învățați să comunicați între voi, apoi învățați să comunicați cu noi. Treptat, drama întregii omeniri e lăsată în fundal și descoperim altă dramă excelent transpusă, iar eu oricum sunt plângăcioasă de fel la filme, așa că am plâns la un SF. Dacă te-a captivat, nu are cum să nu te impresioneze.

Filmul este regizat de Denis Villeneuve, același regizor care și-a lăsat amprenta pe Prisoners, Enemy și Sicario. Toate niște filme excelente și pe care vi le recomand.

Leave a Reply